Istoria

Transformările democratice pe care le-a cunoscut Republica Moldova în ultimii ani au deschis largi posibilităţi în faţa ştiinţei istorice. Creşterea interesului pentru trecutul istoric al ţării, pentru valorile general-umane ale societăţii, pentru afirmarea pe toate căile a libertăţilor şi principiilor democratice au făcut posibilă studierea şi interpretarea obiectivă a multor fenomene şi evenimente istorice.

Cu toate acestea, activitatea organelor afacerilor interne, în general, şi a poliţiei, în special, este una dintre cele mai puţin cunoscute. Întreaga istorie a Republicii Moldova nu poate fi concepută fără prezenţa în cadrul ei, din cele mai vechi timpuri, a unor instrumente eficiente pentru asigurarea ordinii publice. În perioada statului feudal moldovenesc, ordinea publică, siguranţa statului şi a persoanelor, apărarea proprietăţii erau încredinţate atât instituţiilor publice centrale, cât şi celor locale: domnia, dregătoriile, sfatul celor buni şi bătrâni etc.

Domnia reprezenta instituţia publică supremă, care stabilea direcţiile, formele şi limitele activităţii poliţieneşti. Domnitorul era păzit în Moldova de şoltuzi, după care au urmat fuştaşii, arnăuţii şi seimenii. Pe timpul nopţii, oraşele erau păzite de străjeri, iar drumurile - de călăraşi şi polcovnici.

Dregătoriile, ca instituţii prin intermediul cărora domnitorul administra ţara, erau investite cu funcţii de urmărire şi sancţionare a infractorilor. Este cunoscut faptul că cea mai înaltă dregătorie care deţinea atribuţii poliţieneşti era Marele Vornic, atestat documentar pentru prima dată la 13 noiembrie 1393. În această activitate Marele Vornic era ajutat de vornici şi globnici.

Începând cu secolul al 16-lea, în Ţara Moldovei şeful poliţiei era numit Marele Hatman, "mai marele peste toată oastea" era împuternicit şi cu funcţii de asigurare a ordinii interne, fiind menţionat pentru prima dată în anul 1541, în vremea celei de a doua domnii a lui Petru Rareş. În timp de pace, o parte din oşteni erau folosiţi pentru strajă la palatul hatmanului ori erau trimişi de el să îndeplinească funcţii de asigurare a ordinii interne. Hatmanul răspundea de ordinea publică pe întreg teritoriul ţârii, urmărirea, prinderea şi întemniţarea tâlharilor.

Astfel, constatăm că până în secolul al 17-lea Moldova nu dispunea de o organizaţie poliţienească propriu-zisă, asemănătoare cu cea din ţările europene. Atât siguranţa persoanelor şi a bunurilor ce le aparţineau acestora, cât şi ordinea şi liniştea publică erau încredinţate spre gestionare şefilor oştirii, care în această calitate aveau sarcina de a veghea la paza ordinii interne.

Paza şi buna orânduire poliţienească în capitală, mai târziu, a fost încredinţată unui "aga", demnitate înfiinţată la 1592. Aga hotăra şi preţul obiectului de îndestulare, preveghind ca măsurile să fie drepte şi pedepsind pe cei ce se abăteau de la ordinele lui. Aga avea în grijă mahalale, străzi şi mai deţinea o închisoare specială şi un tribunal. În atribuţia sa intra şi judecarea pricinilor mai mici ale târgoveţilor şi, totodată, pedepsirea pe cei care tulburau liniştea oraşului. Aga a devenit, mai târziu, prefect de poliţie în capitală.

Din secolul al 18-lea atribuţiile de ordin poliţienesc ale Marelui Hatman cunosc o extindere vizibilă: eliberarea buletinelor de identitate şi a răvaşelor de drum, stingerea incendiilor, cercetarea prealabilă, escortarea condamnaţilor la locul de executare a pedepsei ,etc.

După anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus şi o perioadă iniţială de autonomie în organizarea structurii poliţieneşti, începând cu anul 1873, în aceste teritorii este instituită organizarea poliţienească imperială. Din noiembrie 1917 în Republica Democratică Moldovenească şi-a desfăşurat activitatea şi un Directorat de Interne.

În perioada 1918-1940, poliţia din Chişinău îşi desfăşura activitatea sub conducerea prefectului de poliţie, iar în celelalte oraşe şi judeţe - sub conducerea prefecţilor de judeţ şi oraş. Adoptarea la 21 iulie 1929 a Legii pentru organizarea poliţiei generale a Statului, al cărei decret a fost publicat în Monitorul Oficial, a impus schimbări esenţiale în activitatea poliţienească. Astfel, ea prevedea formarea poliţiei administrative, judiciare şi de informaţii, drept componente ale Direcţiei Generale a Poliţiei în cadrul Ministerului de Interne.

Din anul 1940, odată cu formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, se constituie un nou sistem de instituţii publice abilitate cu asigurarea ordinii şi liniştii publice. La 8 august 1940, printr-un ordin al comisarului poporului pentru afacerile interne al U.R.S.S., este constituit Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne al R.S.S. Moldoveneşti. Primul Comisar pentru Afacerile Interne a fost numit N. Sazâkin.

Analizând componenţa structurii organizatorice a C.P.A.I. (N.K.V.D.), constatăm două niveluri: aparatul central, de o parte, şi direcţii, secţii şi servicii, pe de altă parte. Printre componentele de bază ale sistemului de organe ale afacerilor interne constituit în 1940 menţionăm: Direcţia miliţiei muncitoreşti-ţărăneşti, Secţia instituţiilor penitenciare, Secţia serviciului de pompieri, Secţia arhive, Serviciul securităţii de stat şi paza frontierei. În baza aceluiaşi ordin din 8 august 1940, au fost înfiinţate 6 secţii judeţene ale organelor afacerilor interne şi 14 secţii raionale în stânga Nistrului.

În această perioadă organele de asigurare a securităţii statului şi de asigurare a ordinii şi liniştii publice se aflau într-un comisariat comun - Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne. În februarie 1941, organele securităţii de stat se vor separa de C.P.A.I. şi va fi format Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului (N.K.G.B.).

După război, la 26 martie 1946, în conformitate cu Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti, Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne îşi schimbă denumirea în Ministerul Afacerilor Interne, denumire păstrată până în prezent.

Un eveniment important în evoluţia organelor afacerilor interne a fost şi instituirea la 25 octombrie 1956 a principiului dublei subordonări a organelor împuternicite cu aplicarea legii - autorităţile publice locale, pe de o parte, şi aparatul central al M.A.L, pe de altă parte. Direcţiile şi secţiile M.A.I. din oraşe şi raioane au fost reorganizate în organe pentru afacerile interne ale instituţiilor publice locale.

În anii '60 sistemul organelor afacerilor interne de mai multe ori a fost supus unor reorganizări. La 26 iulie 1966 este format Ministerul pentru Asigurarea Ordinii Publice a R.S.S. Moldoveneşti. Dar, mai apoi, în noiembrie 1968, s-a revenit la vechea denumire Ministerul Afacerilor Interne.

O însemnătate deosebita a avut-o pentru reorganizarea activităţii organelor afacerilor interne adoptarea la 19 iulie 1973 a Legii "Despre drepturile şi îndatoririle de bază ale miliţiei sovietice pentru asigurarea ordinii publice şi lupta cu criminalitatea" şi a noului Regulament cu privire la miliţia sovietică.

Printre componentele de bază ale M.A.I. erau: Serviciul administrativ, Miliţia judiciară, Secţia de combatere a delapidărilor proprietăţii socialiste şi specula, Secţia paşapoarte şi vize, Inspecţia auto de stat, unităţi speciale şi de front, pompieri, instituţii de corecţie prin muncă”.

Schimbările sociale, politice, economice şi culturale, care s-au produs la sfîrşitul anilor- 80 în Republica Moldova, au influenţat profound asupra activităţii organelor abilitate cu apărarea ordinii publice şi aordinii de drept.

După declararea la 23 iunie 1990 a suveranităţii Republicii Moldova, a fost stabilit un nou statut juridic, structură şi atribuţii ale organelor abilitate cu aplicarea legii şi a demarat procesul de constituire a unui sistem propriu, naţional, de organe pentru facerile interne.

La 13 septembrie 1990, Guvernul Republicii Moldova adoptat Hotărîrea nr. 321 “Cu privire la reforma organelor Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova”, care prevedea crearea Departamentului Poliţiei şi a secţiilor de poliţie raionale. Astfel, locul miliţiei este ocupat de noile organe ale afacerilor interne – Poliţia. La 18 decembrie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la poliţie.

Procesul de reformare a organelor afacerilor interne a continuat şi pe parcursul ultimilor ani. În prezent Poliţia Republicii Moldova este o instituţie democratică în slujba cetăţeanului, instituţie menită să apere valorile fundamentale ale societăţii: drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, proprietatea privată şi publică, ordinea şi liniştea publică. Poliţia se află în componenţa Ministerului Afacerilor Interne.


Miniştrii afacerilor interne în perioada anilor 1940 - 2008