Direcţia generală urmarire penală

În condiţiile actuale, problema drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului este una dintre problemele de importanţă majoră atît ale vieţii politice internaţionale, cît şi ale vieţii politice naţionale a fiecărui stat.

Nici o dispoziţie legală nu poate fi interpretată ca limitînd sau aducînd atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care trebuie să fie recunoscute de către legislaţia oricărei ţări.

Prin înscrierea în Constituţia Republicii Moldova a acestor prevederi, statul şi-a asumat obligaţia respectării drepturilor omului prin aplicarea directă a normelor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi ale celorlalte convenţii privind drepturile omului, la care Moldova este parte, precum şi prin interpretarea corectă a normelor internaţionale referitoare la drepturile omului, în cazul conflictelor de legi cu normele interne.

Constituţia constată multiple drepturi fundamentale cetăţeneşti aflate într-o strînsă legătură cu activitatea organelor de urmărire penală: dreptul la integritate fizică şi psihică, inviolabilitatea vieţii private şi a domiciliului.

Potrivit art.24 al Constituţiei RM nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman sau degradant. Orice atingere adusă integrităţii persoanei trebuie sancţionată de lege, însă dacă totuşi aceasta se impune din considerente sociale, ea se face numai în condiţiile reglementate prin lege (spre exemplu articolele 154 - 156 Cod procedură penală “Colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă”).

Un corolar al dreptului la integritatea fizică şi psihică îl constituie şi dreptul fundamental prevăzut de art.28 - dreptul la viaţa familială şi privată. Acest drept obligă organele de urmărire penală la respectul vieţii familiale şi private şi ocrotirea acestora împotriva oarecăror atingeri. Nimeni nu poate să se amestece în viaţa familială sau privată a persoanei fără a avea consimţămîntul acesteia, consimţămînt care trebuie sa fie liber exprimat. În acest sens organele de urmărire penală au obligaţia a nu divulga aspectele din viaţa privată a participanţilor la proces, care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Prin siguranţă ca drept fundamental se înţelege garanţia dată de Constituţie cetăţenilor şi tuturor persoanelor care se află pe teritoriul statului împotriva oricăror forme abuzive de represiune şi în special, împotriva oricăror măsuri arbitrare ale organelor de drept, avînd ca obiect privarea lor de libertate prin arestare sau detenţie.

Acest drept fundamental este prevăzut în art.25 al Constituţiei care stipulează:

(1) – Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) – Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) – Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult pînă la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.

Inviolabilitatea domiciliului şi a reşedinţei garantează indivizilor posibilitatea de a-şi folosi nestingheriţi locuinţa, astfel încît nimeni să nu poată pătrunde în domiciliul sau reşedinţa lor fără ca ei să permită acest lucru. Potrivit Legii fundamentale ( art.29 ), există anumite situaţii cînd se poate deroga prin lege de la această regulă şi anume: pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti; pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice.

Avînd în vedere implicaţiile juridice, morale şi sociale ale percheziţiilor, ale sechestrării corespondenţei, interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice Constituţia precizează, că numai judecătorul de instrucţie este autoritatea competentă care poate dispune efectuarea acestei acţiuni procesuale.

Încălcarea drepturilor fundamentale ale omului întruneşte una din condiţiile de bază pentru adresarea, respectiv examinarea cauzei în fond de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Pînă în prezent CEDO a examinat 20 cauze penale, în care a decis plata obligatorie de către Republica Moldova a unor sume de bani pentru încălcările admise cu intenţie drepturilor fundamentale ale omului.

CEDO a notificat Guvernul Republicii despre 217 cereri de examinare, parvenite din ţară la Curte.

Urmează de menţionat, că marea majoritate a încălcărilor drepturilor fundamentale au loc în cadrul efectuării urmăririi penale. Ofiţerii de urmărire penală adesea conştient admit inviolabilitatea vieţii private. Persistă cazuri, cînd fără suficiente temeiuri persoanele se reţin.

Astfel, ofiţerul de urmărire penală al SUP CPR Dubăsari, locotenent major de poliţie L. Roşcovan în cadrul cercetării cauzei penale nr.2005990238 privind traficul de fiinţe umane săvîrşit de cet. Igor Prodan şi alţii, neavînd nici un temei legal de două ori a reţinut cet. Gheorghe Prodan, care nu avea nimic comun cu cazul cercetat.

Acţiunile intenţionate ale ofiţerului de urmărire penală al SUP CPR Anenii Noi, maior de poliţie D.Bobrov, au dus la reţinerea şi deţinerea ilegală în stare de arest a cet. Ciobanu Andrei. Totodată, neglijenţa ofiţerului de urmărire penală a dus la incriminarea reţinutului comiterea infracţiunii prevăzute de art.119 CP. Privind cazul dat, organele procuraturii au pornit şi efectuează urmărirea penală.

Preşedintele Asociaţiei de Creditare a Cetăţenilor “Agro - Credit” Vasile Căpăţină în cadrul efectuării urmăririi penale, în anul 2001, nelegitim a fost pus sub învinuire de comiterea infracţiunii prevăzute de art.122 C.p. Prin sentinţa judecătoriei Orhei din 04.12.2003 V.Căpăţină a fost achitat din lipsa în acţiunile lui a elementelor constitutive ale infracţiunii incriminate. Actualmente instanţa, la cererea înaintată de reclamant, a obligat statul să achite suma de 13 600, prejudiciu cauzat ca urmare a acţiunilor funcţionarilor incompetenţi.

De către ofiţerii SUP CPR Ungheni pentru comiterea infracţiunii prevăzute de alin.2 art.184 C.p., la 23.09.2004 au fost reţinuţi cet. Iurie Patraşcu şi Vasile Patraşcu, în privinţa cărora instanţa la demersul organului de urmărire penală a aplicat arestul preventiv. La 27.12.2004 urmărirea penală în privinţa învinuiţilor a fost încetată în legătură cu intervenirea amnistiei.

La 26.02.2005 ofiţerul de urmărire penală al C.P.s. Botanica - Malancea, fără a primi confirmarea procurorului, a pornit urmărirea penală în privinţa cet. Tataru, care a sustras de la soţia sa 2 perechi de cizme. În aceiaşi zi cet. Tataru a fost reţinut de ofiţerul nominalizat în baza art.166 C.p.p. La 27.02.2005 procurorul a refuzat confirmarea pornirii urmăririi penale şi a dispus eliberarea persoanei reţinute în cazul vizat

Ofiţerii de urmărire penală ai subdiviziunilor organelor afacerilor interne pe parcursul a 9 luni curent au reţinut 3447 bănuiţi în comiterea infracţiunilor, dintre care 303 minori. Din numărul total al persoanelor reţinute s-a solicitat aplicarea arestului preventiv în privinţa a 3312 persoane. Judecătorii de instrucţie au satisfăcut demersurile ofiţerilor şi procurorilor de aplicare a măsurii preventive în privinţa a 2618 persoane. În libertate au fost puse în total 829 persoane anterior reţinute, dintre acestea 106 fiind minori.

În legătură cu lipsa indicilor temeinici pentru reţinere au fost eliberate 3 persoane, iar în legătură cu expirarea termenului de reţinere 21 persoane. Contestări ale reţinutului privind eliberarea mandatului de arest preventiv au fost în total 159, fiind admise doar 57.

Pe parcursul a trei trimestre curent, în cauzele cercetate de către ofiţerii de urmărire penală ai organelor afacerilor interne au fost scoase de sub urmărirea penală sau s-a încetat urmărirea penală în privinţa a 18 persoane.

128 persoane au fost achitate sau în privinţa acestora urmărirea penală a fost încetată din lipsa faptului sau elementelor constitutive ale infracţiunii. Din numărul vizat 33 bănuiţi au fost reţinuţi şi ulterior arestaţi, dintre care şi un minor.

În instanţa de judecată, cu cereri de reparare a daunelor cauzate prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală din cadrul M.A.I. la alegerea măsurilor de constrîngere privative de libertate, s-au adresat 12 persoane, cererile cărora au fost admise. În 5 cinci cazuri deja au fost emise hotărîri definitive, acceptîndu-se spre reparare suma de 75 mii lei din suma de 693 mii lei conform cererilor înaintate.

Un moment, care în mare măsură generează hotărîrile ulterioare ale CEDO în favoarea bănuiţilor sau învinuiţilor sînt condiţiile deţinerii în izolatoarele de detenţie penală.

Verificările efectuate pe parcursul anului 2004 şi nouă luni ale anului curent de comun acord cu Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, Institutul Reforme Penale, Procuratura Generală, Comitetul Helsinki şi U.N.I.C.E.F. au stabilit, că nu se respectă condiţiile de detenţie a deţinuţilor şi arestaţilor. Starea sanitaro-igienică este în plină criză, iluminarea şi aerisirea naturală sînt insuficiente, este înaltă umiditatea, mai mult ca atît lipsesc punctele medicale şi cabinele de baie, etc. Sediile destinate în acest scop necesită reconstrucţie şi reutilare în conformitate cu propunerile şi recomandările Comitetului European pentru prevenirea torturii.

În scopul excluderii cazurilor de adresare a cetăţenilor în instanţele de judecată din ţară sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru recuperarea daunelor cauzate prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală s-a propus :

- implicarea conducătorul organului de urmărire penală în procesul penal din momentul sesizării organului de urmărire penală, mai cu seamă din momentul primirii deciziei de reţinere a persoanei.

- examinarea de către conducătorul organului de urmărire penală minuţioasă, obiectivă şi sub toate aspectele a semnelor componenţei de infracţiune la faza începerii procesului penal şi la faza confirmării rezoluţiei sau procesului verbal de începere a urmăririi penale, excluzîndu-se astfel practica pornirii neîntemeiate a cauzelor penale.

- studierea suplimentară a prevederilor legislaţiei în vigoare, recomandărilor înaintate de D.G.U.P. în acest domeniu şi Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 28.03.2005 “Despre aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi legislative privind arestarea preventivă şi arestarea la domiciliu”.